Perla vinificatiei moldave "CRICOVA" S.A., reprezinta un complex subteran unic, cunoscut in intreaga lume pentru labirinturile sale imense si in special pentru vinurile sale excelente. Un tinut cu multiple podgorii si cu soare din belsug. Anume aici, in zona centrala a Moldovei, sub supravegherea prudenta a vinificatorilor se pastreaza vinurile excelente CRICOVA.

Beciurile de la Cricova sunt cu adevarat de neintrecut in lume. Sunt locul unde istoria, arheologia si arta vinificatiei unite intr-un intreg, au nascut un astfel de miracol ca galeriile subterane, care reprezinta un adevarat Oras Subteran. Prospecte, strazi, stradele... ce poarta denumiri fascinante: Cabernet, Dionis, Feteasca, Chardonnay, Sauvignon… Fiecarei strazi ii corespunde, astfel, numele vinului care se pastreaza in nisele adiacente.

Latimea galeriilor variaza intre 6 si 7,5 m, iar inaltimea este de 3-3,5 m. Adincimea la care sunt situate beciurile, in functie de relief, variaza de la 35 metri la intrare pina la 80 m.

Beciurile Cricova adapostesc o remarcabila colectie de vinuri, cu exemplare rare, care dau Oenotecii o valoare unica, reprezentind tezaurul pretios atit al combinatului, cit si al Republicii Moldova. Cel mai vechi vin este vinul rosu "Ierusalim de Pasti", produs intr-un singur lot in anul 1902.

Unicitatea Complexului Subteran este asigurata de cinci sali mari, spatioase si impunatoare, in care se impletesc elemente de arhitectura clasica cu detalii plastice de factura moderna si sunt impodobite cu vitralii, basoreliefuri, elemente decorative de mare rafinament, opere de arta si mobilier de valoare. Printre acestea se numara: "Sala Prezidentiala", "Sala Europeana", "Casa Mare", "Fundul Marii", "Sala cu Semineu".

Aceste sali servesc drept loc de desfasurare a diverselor degustari nationale si internationale, precum si a intrunirilor la cel mai inalt nivel.

Combinatul “Cricova” mereu a fost si ramâne producatorul unor vinuri remarcabile, fabricate spre a va trezi imaginatia si a va aduce placere!

Sali de Degustare

Image
Image
Image
Image





Strazi Subterane



Strada Cabernet

Prima noastră oprire este Strada Cabernet...

Cred că este greu de găsit un soi mai binecunoscut în toată lumea decît Cabernet-Sauvignon [citeşte „caberne-sovinion”]! Oricine îl gustă pentru prima dată, sau devine un adoator al său devotat, sau începe să-l evite din răsputeri, date fiind aciditatea şi conţinutul ridicat de tanine specifice soiului. Deci, este vorba de o dragoste sau resentiment de la prima vedere! O a treia opţiune este puţin probabilă.

Şi totuşi, oricare ar fi cazul, Cabernet-Sauvignon este respectat şi admirat în mod universal, chiar şi de cei care nu prea îl savurează! Tradiţional considerat ca fiind vinul destinat cunoscătorilor şi gurmanzilor, dacă nu experţilor vinicoli, Cabernet-Sauvignon este pe drept numit Regele Vinurilor Roşii. Şi mulţi degustatori parcurg o cale lungă de încercări, reuşite şi insuccese, pînă ce ajung să înţeleagă şi să aprecieze cu adevărat acestă varietate nobilă de vin.

Este umitor faptul că Cabernet-Sauvignon nu este deloc cel mai vechi soi vinicol în lume. De fapt, Cabernet-Sauvignon-ul este chiar foarte tînăr comparativ cu alte soiuri, apariţia sa fiind datată cu circa 600 de ani în urmă şi avînd ca „părinţi” soiurile Cabernet Franc [citeşte „caberne fran”] şi Sauvignon Blanc. De aici şi denumirea sa : Cabernet-Sauvignon, care adesea induce în eroare oamenii puţin iniţiaţi în domeniul vinificaţiei, care-l consideră un „cupaj de soiuri Cabernet şi Sauvignon Blanc”. Mai mult, considerînd că denumirea soiului/vinului este adesea scurtată pînă la „Cabernet”, confuzia devine bineînţeleasă! Totuşi, este o axiomă ca Cabernet-Sauvignon este un soi de struguri roşii, din care se produce vin roşu sau care adesea se foloseşte la crearea de cupaje mai puţin „înţepătoare” cu soiuri precum Merlot, Cabernet-Franc, Malbec sau altele. Totuşi, tradiţional se consideră că acestor cupaje mai „blînzi” le lipseşte complexitatea şi nobleţea Cabernet-Sauvignon-ului pur.

Prima referinţă scrisă la Caberet-Sauvignon vine din secolul al 18-lea, din gospodăria Chateau Mouton, unde proprietarul – Baron de Brane – atestă defrişarea plantaţiilor vechi de struguri albi şi plantarea în locul lor a soiului roşu denumit „Vidure”.

„Vidure” provine din expresia franceză „Vigne Dure” – „viţă vînjoasă, rezistentă”, referindu-se la caracterul robust al Cabernet-Sauvignon-ului. Bobiţele Cabernet-ului au o pieliţă foarte dură, ceea ce face strugurii rezistenţi la maladii şi ploile de toamnă. Este un soi de struguri care se coace şi se culege tîrziu, de obicei în noiembrien în latitudinea noastră (Moldova de Sud, unde se cultivă în mare măsură Cabernet-ul, se află la aceeaşi latitudine ca şi Bordeaux). Această denumire este în uzanţă şi astăzi în unele regiuni ale Bordeaux-ului.

Cabernet-ul iubeşte stejarul: conţinutul înalt de tanine oferă vinului capacitatea de a se dezvolta continuu prin interacţiune lentă şi de durată cu lemnul. De aceea Cabernet-ul este adesea depozitat la maturare lungă – pentru 10 ani şi mai mult, în aşteptarea momentului cînd vinul va atinge apogeul maturităţii sau pentru a-l stoca într-o colecţie vinicolă, valoarea vinului crescînd pe zi ce trece, precum sunt mai multe sticle preţioase în Colecţia Vinicolă Naţională de la „Cricova”, pe care le veţi vedea în curînd.

Răspîndirea Cabernet-ului are loc în secolul 19, cînd soiul este folosit în întreaga Europa pentru a replanta/restabili viile devastate de filoxera*.

Alte denumiri atribuite Cabernet-ului sunt: Petit Cabernet, Petit Vidure şi Vidure în Franţa; Uva Francese în Italia.

În Moldova, plantarea semnificativă a soiului revine jumătăţii a doua a sec.19, cînd mai multe soiuri franceze sunt aduse în meleagurile noastre, cu scopuri de îmbunătăţire a calităţii produselor vinicole domestice. Viile Moldoveneşti sunt atacate de epidemia de filoxera mai tîrziu decît în celelalte părţi ale europei – la sfîrşitul sec.19 – după care urmează o decadă de „vindecare”, prin plantarea de butaşi altoiţi importaţi. Toate acestea contribuie la răspîndirea rapidă a soiurilor europene clasice în Moldova, Cabernet-Sauvignon-ul fiind unul din cele mai preferate.

În ceea ce priveşte Combinatul „Cricova”, chiar la fondarea întreprinderii aceasta fusese concepută ca un producător de vinuri de calitate în baza tradiţiilor vitivinicole clasice franceze şi, prin urmare, plantarea Cebernet-Sauvignon-ului (de rînd cu cîteva alte soiuri clasice) şi producerea vinului respectiv fusese, fireşte, una dintre cele mai importante obiective.

Astăzi „Cricova” dispune de cca 270 ha de Cabernet-Sauvignon, plantate în zona de Sud a Moldovei, în regiunea satului Luceşti (în preajma Cahulului), unde natura a creat cele mai favorabile condiţii pedologice şi climaterice pentru cultivarea soiurilor roşii. „Cbaernet-Sauvignon-ul” de „Cricova”, prezentat într-un asortiment destul de larg, are un caracter prominent, distinctiv, clasic şi se bucură de o mare popularitate în rîndurile amatorilor şi specialiştilor vinicoli în întreaga lume!

Strada Dionis

Să trecem acum la Strada Dionis...

„Dionis” este un vin roşu sec, produs în conformitate cu o reţetă de cupajare originală unică a Combinatului Cricova, din soiurile europene clasice roşii Pinot Noir (80%) şi Cabernet-Sauvingon (20%).

Denumirea vinului fusese deliberat împrumutată de la zeul Dionis, binecunoscutul apărător şi promotor al artei vinicole, venerat de numeroase popoare pe parcursul multor veacuri. Această alegere a fost deloc întîmplătoare: astfel, cronicile antice atestă faptul că Dionis s-a născut în Tracia, la gura Dunării, cu alte cuvinte în locurile noastre, fiind compatriotul nostru – al moldovenilor!

Dionis era fiul lui marele Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus şi a Harmoniei. Se număra deci din cea de-a doua generaţie de zei olimpieni. Semele îşi găsi sfârşitul datorită geloasei Hera, care o determinase să-i ceară lui Zeus să i se arate în ipostaza sa zeiască. Zeus îi apăru într-adevăr, înconjurat de fulgere şi tunete, şi îi pricinui astfel moartea. Zeus reuşi totuşi să-şi salveze copilul încă nenăscut şi-l cusu în propria lui coapsă, de unde îl zămisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul "care s-a născut de două ori". Ca să-şi ferească copilul de Hera, Zeus îl ascunse în casa regelui Athamas şi a soţiei acestuia, Ino. Acolo Dionis trăi îmbrăcat în haine femeieşti pentru a nu fi recunoscut, dar Hera îl descoperi şi, drept răzbunare, le luă minţile lui Ino şi lui Athamas. Atunci Zeus îl încredinţă pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa, mai târziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu giganţii, în care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul său, un toiag încununat de conuri de pin.

Conform legendelor şi-a propagat el însuşi cultul, ducându-l din Tracia în întreaga lume, ajungând în Egipt, Siria, Frigia, şi, în sfârşit, în India. Pe muritori zeul îi învăţă să cultive viţa de vie. El avea pe deasupra darul de a face să ţâşnească din ţărână lapte, miere şi vin, spulberând cu acestea grijile oamenilor. Faţă de cei care i s-au împotrivit s-a arătat crud, luându-le minţile (ca în cazul regilor Lycurg şi Pentheus), sau transformându-i în delfini (ca, de exemplu, pe piraţii tirenieni care doriseră să-l ia ostatic în drumul lui spre India). Pe insula Naxos Dionis o găsi pe Ariadne, abandonată de către Tezeu, şi o luă de soţie. Ne vom întoarce la această istorie dramatică mai tîrziu, căci drumul nostru, încovoiat cum este, ne va reaminti încă de această eroină curajoasă a mitologiei greceşti...

Strada Chardonnay

Acum, dragi oaspeţi, păşim pe Strada Chardonnay...

Originea soiului Chardonnay [citeşte „şardonă”] fusese extensiv studiată în baza ADN-ului său. Astfel, s-a adeverit că Chardonnay este membrul vastei familiei Pinot, apărînd în urma „încruciţării” acesteia cu un soi străvechi şi aproape extinct numit Gouais Blanc [citeşte „guă blan”], originar în Croaţia şi adus în Franţa de către romani.

Se consideră că Chardonnay a apărut în momentul în care s-a produs polenizarea „încrucişată” (reciprocă) între viţele-de-vie Pinot şi Gouais Blanc de pe plantaţii adiacente. De fapt, pe lîngă Chardonnay, în lume există şi multe alte soiuri de struguri cu aceeaşi provenienţă (avînd ca părinţi Pinot şi Gouais Blanc). Totuşi, deşi este greu de spus dacă apariţia strugurilor Chardonnay a fost accidentară sau deliberată (plănuită, cu scop), seminţele apărute astfel au devenit cunoscute în lumea întreagă ca Charonnay.

Denumirea de Chardonnay provine de la un sătuc francez cu acelaşi nume, situat în faimoasa regiune Burgundia, de unde vinul fusese ulterior răspîndit în toată Franţa de către călugării din ordinul Cistercian. Anume în registrele lor şi este găsită prima referinţă scrisă despre Chardonnay, fiind datată cu anul 1330.

Pe parcursul istoriei caracteristicile soiului Chardonnay au rămas în mare parte constante. Deşi provin dintr-o viţă viguroasă, odată coapte bobiţele de culoare aurie au o pieliţă foarte fină ş sunt extrem de fragile, ceea ce impune o mare grijă şi dibăcie la culegerea roadei pentru a nu le distruge. Fireşte, fiecare strugure trebuie cules manual, după care repede şi prudent transportat în containere speciale la prelucrare primară.

La moment, Cricova dispune de circa 70 ha plantate cu soiul Chardonnay. Aşi vrea să menţionez că Combinatul permanent este preocupat cu extinderea acestor suprafeţe dat fiin faptul că soiul Chardonnay este extrem de solicitat atît pentru producerea unei game largi de vinuri liniştite, cît şi pentru producerea vinurilor spumante, în special celor clasice, produse în conformitate cu metoda clasică franceză Champenoise.

Remarcabil este faptul că soiul Chardonnay este foarte receptiv la condiţiile mediului înconjurător. Prin urmare, vinurile Chardonnay prezintă un diapazon foarte larg de arome şi nuanţe de gust, în dependenţă de locul lor de origine. De exemplu, Chardonnay-ul de Cricova, care provine din zona vitivinicolă centrală a Moldovei – zona Codrilor – se distinge printr-un gust fin, unturos şi un buchet floral compus formidabil, cu accente prominente de miere şi polen.

În cele mai bune tradiţii ale vinificaţiei clasice franceze, Cricova neapărat îşi maturează Chardonnay-ul de calitate înaltă în butoaie de stejar, ceea ce-i conferă vinului acea aromă distinsă, caracteristică de vanilie.

Strada Codru

Vinul „Codru” este un cupaj original a două vinuri mari: Cabernet-Sauvignon şi Merlot, în proporţie de circa 75% la 25% respectiv. Acesta este exact acel caz cînd astringenţa Cabernet-Sauvignon-ului este îmblînzită de aroma vioaie de fructe a Merlot-ului, rezultînd într-un vin excelent, armonios, corpolent, şi savurat de toţi unanim: atît de începători în arta vinicolă, care cunosc doar 2 tipuri de vinuri – cel „roşu” şi cel „alb”, cît şi de experţi cu experienţă vinicolă impresionantă.

Astfel, „Codru” este fără îndoială unul dintre cele mai populare vinuri produse de „Cricova”, atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă. Denumirea cupajului provine de la numele zonei de centru a Moldovei, unde este localizat şi Combinatul „Cricova”, denumită Codrii Moldovei.

Această regiune – cea mai înaltă în Republică şi fiind, de fapt, un podiş de calcar sarmatic (format în urma retragerii Mării Sarmatice străvechi) – fusese pe timpuri în întregime acoperită de păduri dese, frumoase, de stejari, brazi şi fagi, avînd o semnificaţie deosebită în menţinerea aici a continuităţii populaţiei romanice de-a lungul istoriei, în special în perioade tulburate precum migraţiile nomade şi războaie.

În arealul de Codri s-au conturat şi primele formaţiuni politice moldoveneşti, lupta pentru apărarea cărora desfăşurîndu-se tot aici. Astfel, adăpostirea în Codri devine o formă frecventă de apărare. Codrii erau folosiţi şi ca armă de razboi: se tăiau copacii pînă se ţineau abia-abia, iar cînd trecea duşmanul, copacii erau doborîţi peste ei fără mari eforturi.

De-a lungul secolilor Codrii rămîneau întotdeauna locul de refugiu cel mai sigur pentru localnici, oferindu-le şansa de a supravieţui în cele mai primejdioase circumstanţe, fiind şi o sursă de arme şi hrană.

În această situaţie nu este de mirare faptul că aproape fiecare localitate actuală din zona Codrilor păstrează urme de habitat (aşezări, cetăţui, necropole) cu bogate şi variate vestigii şi monumente arheologice, din paleolitic şi pînă în secolul 20.

Prin urmare, astăzi, Codrii rămîn o arhivă istorică valoroasă pentru poporul Moldovenesc, un simbol al supravieţuirii omului şi al cotinuităţii neamului, precum şi o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru toţi moldoveni, printre care muzicieni, pictori şi vinificatori...

Strada Feteasca

Să trecem pe Strada Feteasca...

Feteasca este un vechi soi autohton de struguri, cultivat în diverse podgorii din Moldova şi din Muntenia. De fapt, este un nume generic pentru cîteva soiuri de struguri din aceeaşi familie, din care se obţin tipurile de vin cu aceeaşi denumire: Feteasca Neagră, Feteasca Albă şi Feteasca Regală.

Astfel, Feteasca Neagră este un soi/vin roşu (de obicei sec, demisec sau dulce), intens, corpolent, cu tente rubinii şi o aromă specifică de stafide negre, devenind mai bogat şi mai fin odată cu învechirea.

Feteasca Albă este un soi alb (de obicei sec sau demisec), cu un conţinut moderat de alcool (11.5-12%), aciditate şi zahăr, şi o fineţe naturală.

Fetesca Regală este un soi (respectiv vin) alb, identificat, in jurul anilor 1920, în regiunea Ardealului, de obicei sec, cu un gust proaspăt, plin şi o aromă şi aciditate specifice.

Însă, ce Fetescă n-ar fi, aceste soiuri au o particularitate comună: aceste vinuri sunt puţin rezistente la turbiditate, ceea ce implică anumite dificultăţi în procesul de producere şi necesită o atenţie deosebită din partea vinificatorilor. Se zice că anume din aceste motive soiul fusese numit „Feteasca”: fiind tandru, proaspăt, dar şi capricios ca o fată mare! O fată care trebuie mîngîiată şi alintată pentru a se arăta în fine în toată splendoarea sa. Un alt argument în suportul acestei legende este că Feteasca, în special cea Albă şi Regală, îşi schimbă considerabil calităţile organoleptice odată cu îmbătrînirea, şi, cel mai des, spre rău. Deci, deşi se întîlnesc exemple de maturare de durată cu succes a acestui vin, cele mai dese ori „Feteasca” este un vin tînăr, fie ordinar sau de calitate superioară, cu toate atribuţiile sale. Însă, cu toate dificultăţi legate de producerea sa, „Feteasca” rămîne secole în şir un soi caracteristic podgoriilor Moldave, un vin cu care se mîndreşte plaiul nostru.

În cadrul plantaţiilor vinicole ale „Cricovei”, Feteasca ocupă circa 70 ha. Astfel, dat fiind caracterul său unic, original şi irepetabil, Combinatul „Cricova” de asemenea produce acest tip de vin aproape necusnoscut peste hotarele Moldovei şi României, fie pur sau în cupaj cu alte soiuri tradiţionale, în corespundere cu reţetele elaborate de noi, fiind o mărturie cu adevărat delicioasă a măiestriei vinificatorilor de la „Cricova”!

Strada Sauvignon

Să trecem acum la Strada Sauvignon...

Istoria soiului Sauvignon Blanc [citeşte „sovinion blan”] începe în secolul 17 în sud-vestul Franţei, localitatea Gironde [citeşte „jirond”], pe atunci numindu-se de localnici Petit Sauvignon [citeşte „pioti sovinion”] sau Jaune [citeşte „jon”]. De aici soiul se răspîndise şi în Franţa centrală şi cea de vest, unde pînă şi în zilele noastre este cunoscut sub numele de Sauvignon Fumé [citeşte „sovinion fiume”] sau Fumé Blanc [citeşte „fiume blan”]. Ca şi în cazul multor altor soiuri de viţă de vie franceze, Sauvignon Blanc a fost „adoptat” de numeroase ţări ale lumii.

Vinurilor Sauvignon Blanc li se atribuie o importanţă majoră în special în regiunea sudică Bordeaux [citeşte „bordo”] a Franţei, precum şi în regiunile Sancerre [citeşte „sanser”] şi Pouilly [citeşte „puyi” cu accent pe „i”] din Valea Luarei în vestul Franţei. Acest soi este, de asemenea, extrem de poplular în rîndul producătorilor vinicoli din California, SUA.

Cricova, la moment, dispune de circa 70 ha de vii plantate cu Sauvignon Blanc. Strugurii culeşi pe ele sunt folosiţi la producerea unei game variate de vinuri liniştite, de la ordinare la cele de calitate superioară, precum şi pentri producerea de spumante originale (metodat Charmat [citeşte „şarma”]).

De remract că Sauvignon-ul întrece cu mult Charonnay-ul în ceea ce priveşte dependenţa sa de condiţiile pedologice şi climaterice în care creşte, de unde şi diversitatea fenomenală a gusturilor, aromelor, culorilor oferite de vinurile Sauvignon provenite din diferite regiuni ale lumii. În acestă privinţă, Sauvignon-ul poate fi comparat doar cu Merlot.

Sauvignon Blanc de Cricova este un vin expresiv, corpolent dar totuşi fin, cu o textură catifelată şi arome abundente de citrice, pere, vanilie şi fum.

Iarăşi Drumul Vinului

Aşi vrea să vă atrag atenţia la faptul că Beciurile Cricova sunt un loc cu adevărat de neîntrecut în lume, unde istoria, arheologia şi arta vinificaţiei unite într-un singur avît au născut un astfel de miracol: galerii subterane cu o microclimă unică, temperatura aerului aici fiind constantă anul împrejur: +12°-+14°C, iar umiditatea de circa 97-98%. Anume datorită acestor condiţii naturale exclusiv favorabile este posibilă păstrarea şi maturarea vinurilor de calitate superioară, precum şi a spumantului clasic, cu formarea caracterului autentic al acestora. 

Apărute în urma activităţii extractive istorice din aceste locuri, subsolurile de la Cricova sunt, de fapt, foste mine de piatră de construcţie. Multe clădiri din Cricova, Chişinău, Bălţi şi alte oraşe ale Republicii au fost construite anume din calcarul extras aici. În unele ramuri ale galeriilor excavaţiile sunt încă în plină funcţiune, astfel încît acest imens oraş subteran continuă să crească! Un exemplu elocvent care atestă acest fapt este Strada Underground, care îşi are începuturile chiar aici, la acestă răscruce pe Drumul Vinului şi duce în adîncurile dealului, spre zonele miniere subterane.

Dar să revenim la Beciurile Cricova...

Astăzi lungimea galeriilor explorate se estimează la aproape 70 km, lăţimea lor variază de la 6 la 7,5 m, iar înălţimea este de 3- 3,5 m. Adîncimea la care sunt situate subsolurile, în dependenţă de relief, variază de la 35 metri la intrare pînă la 82 m în secţia de producere a spumantului clasic. Beciurile în totalitate, împreună cu secţiile de producere, ocupă circa 53 ha de spaţiu subteran. 

În toată realitatea, vizitarea Complexului Cricova poate fi pe drept asemuită cu legendara călătorie a argonauţilor. Ultimii visau la magica Lînă de Aur; cei care păşesc pragul Împărăţiei Subterane a Vinului se aşteaptă la lucruri cel puţin tot atît de spectaculoase şi… nu rămîn deloc dezamăgiţi. Istoria, geologia şi pur şi simplu savoarea irepetabilă care Vă învăluie pare-se din primii paşi, nu lasă indiferentă nici cea mai ireceptiva imaginaţie...

Firul Ariadnei

În miturile greceşti, Ariadne este identificată ca fiica regelui cretan Minos şi a soţiei sale Pasiphae [citeşte „pasifae”]. Se zice că Ariadne s-a îndrăgostit de eroul atenian Teseu, care venise pe insula Creta cu scopul de a-l ucide pe Minotaur şi de a salva tineretul din Atena, periodic sacrificat bestiei din labirint.

Din marea sa dragoste Ariadne l-a ajutat pe Teseu, dîndu-i un cadou special – un moţoc de aţă, pentru ca acesta să poată găsi ieşirea din labirint după ce doboară Minotaurul. De atunci numele Ariadnei este pe drept identificat cu acest fir de aţă, care, îm mod miraculos şi în pofida tuturor impedimentelor ghidează călătorul spre salvare, ori spre o descoperire majoră, ori spre un adevăr căutat...

Astfel şi noi vom urma devotat firul nostru subteran al Ariadnei, pentru a nu ne pierde în labirinturile întortocheate ale Beciurilor Cricova şi pentru a ajunge, în sfîrşit în inima Oraşului Subteran – Secţia de Spumante Clasice, unde chiar acum este creat miracolul cel mare al oenologiei – irezistibila şampanie !...

Cît despre Ariadne, asocierea numelui ei cu arta vinicolă, deşi mai puţin cunoscută, este totuşi ferm atestată de filele mitologiei antice...

Se zice că pentru ajutorul său valoros, Teseu îi promisese fiicei regelui de a o lua de soţie şi de a o duce cu el în Atena.

După marea sa victorie Teseu într-adevăr pleacă cu compatrioţii săi şi cu Ariadne spre Atena, dar pe drum călătorii fac un popas pe insula Naxos, unde Teseu, din motive necunoscute, o şi părăseşte pe iubita adormită.

Ariadne este descoperită aici de Dionis, regele vinului şi al veseliei, care, căzut sub farmecul fetei, o ia de soţie şi o face tovarăşul său dintotdeauna la toate petrecerile sale exuberante...

Paradisul Şampaniei

Numele Combinatului de Vinuri „Cricova” este, pe drept, adesea asociat cu imaginea elegantă şi jovială a sticlei de şampanie. Producerea vinurilor spumante în conformitate cu metoda de fermentare clasică franceză „Methode Champenoise”, prin maturare secundară în sticle cu o durată de pînă la trei ani, rezultă într-un proces îndelungat, sofisticat şi minuţios. Vinurile spumante de calitate superioară astfel obţinute sunt produse din soiurile de struguri selecte : Chardonnay şi Pinot Noir.

Apariţia şampaniei este tradiţional legată de numele lui dom Pierre Perignon – călugăr de la abaţia Hautvillers, amplasată pe malul rîului Marna, în centrul regiunii Champagne. Călugărul francez, încă în anul 1668, parese-că din simplă greşeală, a obţinut o sticlă de vin cu totul neobişnuită, care, odată ce a fost atinsă, a împuşcat cu tot dinadinsul dopul ce-i astupa gîtlejul îngust. În scurt timp Părintele şi-a dat seama că vinul, din anumite motive, nu a fermentat suficient pînă la îmbuteliere şi, odată cu sosirea primăverii, a început să fermenteze din nou în vasul deja închis. Aşa s-a şi obţinut acest miracol spumos, care, ajuns să-şi emane bulele jucăuşe şi înţepătoare spre cerul gurii marelui vinificator francez, l-a făcut pe Părintele Perignon să exclame: „Doamne! E ca şi cum ai bea stele!..”

Remarcăm că Dom Perignon avea faima unui vinificator cu un gust extraordinar de fin şi o memorie organoleptică fenomenală. Astfel, cunoştea la perfecţie caracteristicile gustativ-olfactive ale vinurilor rezultate din strugurii culeşi nu doar de pe podgoriile ce aparţineau mănăstirii sale, dar şi de pe toate viile din împrejurimi. În baza unui singur strugure Perignon putea să determine nu doar soiul, dar şi locul exact unde a fost cultivată poama. Din struguri de culoare neagră Perignon fabrica minunate vinuri albe, limpede, impecabile şi necunoscute pînă la el. Aşa apare tehnologia larg aplicată acum de producere a vinurilor „Blanc de Noirs” (tradus ca „alb din negru”) – vinuri albe produse din soiuri de struguri roşii.

Principalul merit al lui dom Perignon îl constituie, însă, elaborarea tehnologiei de producere a vinurilor spumante (adică a „şampaniei”). Astfel, descoperirii iniţiale propriu-zise i-a urmat selectarea anumitor soiuri de struguri şi de îmbinări mai reuşite ale acestora pentru „şampanizare”, folosirea licoarei (sirop de zahăr cu vin), fără de care procesul contemporan de producere a spumantului ar fi imposibil.

Noua băutură, atît de fină şi palpitantă în esenţa ei, a necesitat şi o nouă formă de butelie – sticla de şampanie pe care o cunoaştem astăzi, în locul buteliilor fragile şi mici din acele timpuri, precum şi folosirea dopului de pluta în locul cîltiilor împregnate cu ulei.

Lui dom Perignon i se atribuie şi introducerea unei cupe de formă nouă, îngustă şi elegantă, în care bulele de gaze „scînteiau şi jucau în diverse culori”. După îndelungate căutări, dom Perignon a reuşit totuşi să obţină o băutură de calitate excepţională, caracterizată de un gust echilibrat, proaspăt şi o aromă fină, de neuitat.

Anul de apariţie a şampaniei este considerat, astfel, anul 1668, însă, doar peste 50 de ani, în anul 1718, călugărul Fedino, canonic la Catedrala din Rheim, a publicat o carte în care pentru prima dată a fost descris tehnologia, astăzi numită „clasică”, de producere a vinurilor spumante.

Miracolul Oenologiei (secţia Spumant Clasic)

Datorită cunoştinţelor seculare adunate cu grijă de maeştrii vinificatori predecesori, astăzi se poate cu siguranţă afirma că unul dintre cele mai remarcabile produse oferite  de către Combinatul de Vinuri „Cricova” este spumantul clasic. Tehnologia de fabricare a acestui vin rezultă într-un proces îndelungat, sofisticat şi minuţios.

Prima şi una dintre cele mai importante etape în procesul de manufacturare a vinului spumant clasic este asamblajul. Acesta din urmă constituie o adevărată artă, bazată pe secretul profesional al meşterului-vinificator şi are ca scop producerea, din an în an, a unui spumant cu calităţi similare, constante, caracteristice brandului „CRICOVA". După omogenizare, cupajul obţinut, împreună cu licoarea de tiraj şi levuri, este îmbuteliat în sticle închise ermetic – cuvée, care suportă o presiune excedentară de 17 atmosfere. Anume din acest moment îşi încep lucrul timpul şi beciurile  „Cricova”. Astfel, după tirajare, buteliile se aranjează într-o încăpere specială, cu o temperatură de cel mult 15°C, în care vinul spumant se maturează timp de 2-3 ani. În acest răstimp, pentru îmbunătăţirea calităţii precipitantului (adică maturarea lui propriu-zisă), se efectuează patru reaşezări ale buteliilor în stive, acestea cu agitarea conţinutului lor.

Procesul de fermentare secundară în sticlă, care reprezintă esenţa metodei „Champenoise”, are ca rezultat majorarea conţinutului de alcool, a presiunii interne (pînă la 5 - 7 atmosfere) şi îmbogăţirea vinului cu substanţe aromatice fine. Acest proces este posibil doar în prezenţa unei temperaturi joase şi constante - condiţiile ideale, din plin oferite de Beciurile Cricova.

Odată ce spumantul atinge maturitatea dorită, urmează etapa de remuaj (fr. „remuage”). De menţionat că, înainte de remuaj, de obicei la al treilea an de maturare, spumantul din butelii, pentru îmbunătăţirea calităţii vinului, se refrigerează, apoi se maturează încă cel puţin o lună. Sedimentul format pe parcursul maturizării este colectat pe partea interioară a dopului. După aceasta, sticlele sunt amplasate pe dispozitive speciale - pupitre - şi timp de 8 - 10 săptămîni sunt rotite, o dată la 2 zile, la un unghi foarte mic.  Este un proces fin, care pînă în prezent la Combinat se efectuează manual, asigurînd complexitatea şi unicitatea fiecărei sticle.

Ultimul pas la fabricarea spumantului clasic este degorjajul  (fr. „degorgément”), în cursul căruia se elimină din sticlă sedimentul depozitat pe dop. Astfel, gîtul buteliei, cu precipitatul depus pe dop, se îngheaţă, ceea ce şi face posibilă înlăturarea acestuia cu pierderi minimale din presiunea interioară a sticlei şi, în acelaşi timp, asigură limpiditatea impecabilă a vinului. Procesul este extrem de dificil şi necesita experienţă considerabilă.

 

După degorjare, în funcţie de tipul vinului spumant care urmează a fi obţinut (brut, demisec etc.), se adaugă o doză anumită de licoare, care are menirea să echilibreze gustul viitorului spumant. Buteliile se astupă şi li se aplică dopurile din plută naturală, asigurate cu un dispozitiv de fixare special – un coşuleţ de metal.

Buteliile de spumant astupate se mai ţin în depozitul de control timp de zece zile şi abia după aceasta sunt expediate spre comercializare. Acum sunt gata să fie plasate pe raft şi, în scurt timp, să aline gusturile rafinate ale celor care cu adevărat preţuiesc calităţile irepetabile ale unui spumant clasic!

De remarcat că, deşi în prezent este aplicabilă producerea spumantului „la rezervoar” şi prin metoda continuă, care sunt mult mai economicoase şi de durată redusă, multe dintre ţările producătoare de vinuri, inclusiv Moldova, totuşi, nu au renunţat la metoda clasică, care asigură cea mai bună calitate a spumantului şi, respectiv, se bucură de cea mai înaltă apreciere a cunoscătorilor autentici ai şampaniei.

Colecţia Naţională de Vinuri

Beciurile Cricova adapostesc o remarcabila colectie de vinuri – Oenoteca, denumită şi Colecţia Naţională de Vinuri. Aici, ca intr-o gestatie interioara, s-a colectat o puzderie de vinuri istorice, vinuri cu personalitate, precum se aduna o multime de informatii intr-o banca de date in scop stiintific sau pentru a fi experimentate, descifrate, savurate de experti in materie.

Exponate unicale, precum sunt “Ierusalim de Pasti”, licoarea “Ian Beher” (recolta anului 1902), impreuna cu inca 158 de marci din Burgundia, Moselle, Tokaji şi Rhein, formeaza tezaurul pretios atit al Combinatului, cit si al Republicii Moldova.

Oenoteca din Cricova isi are inceputurile in anul 1954. Astfel, conform ordinului Directiei de gestionare a fabricilor de vinuri din 18 august 1954, a demarat constructia unei sectii speciale cu rafturi pentru vinurile de colectie, suplinite de curand cu numeroase mostre de vin colectate din intreaga lume.

De la finele anului 1967 colectia din subsolurile de la Cricova obtine titlul de “Colectie Republicana”, dispunind la acel moment de 465 marci de vinuri, coniacuri si licori, produse atat in tara, cat si peste hotare. Printre acestea se numarau si trofeele Razboiului II Mondial: vinurile din colectia excelenta a lui Gherman Göring. Acest „nazi nr.2”,succesorul official al lui Hitler, calau si criminal de razboi, avea slabiciune vadita atat pentru femeile frumoase si capodoperele de arta, cat si pentru vinurile de elita. O jumatate din colectia lui a fost transmisa vinificatorilor din Crimeea, alta a fost adusa la Cricova. Din ea fac parte vinurile exceptionale de Moselle, de Rhein, de Bourgogne si alte vinuri, datate cu prima jumatate a sec.XX.

Mai tirziu, pe linga sectiile de vinuri de marca si spumante, a fost creata o sectie care intrunea sala de degustare si inca o sectie speciala. Sarcina principala a acestei din urma a fost la inceput asigurarea salii de degustare cu un sortiment de vin de o calitate inalta, selectia celor mai bune mostre, imbutelierea vinului si expedierea lui la diferite expozitii, iarmaroace, concursuri si degustatii, precum si expedierea lui la comanda celor mai inalte instante de conducere a tarii.

La momentul actual Colectia este formata din circa 1,3 mln. de sticle. Este greu de a numi o cifra concreta care ar corespunde pretului ei real.

Semnificatia istorica exclusiva a Oenotecii, de altfel ca si in cazul majoritatii operelor de arta sau artefactelor arheologice, creeaza si ea anumite dificultati cu privire la procesul de evaluare.

Colectia este completata cu noi mostre atat prin schimburi cu alte colectii de vinuri, cat si prin achizitionari facute peste hotare, precum si din contul vinurilor de elita facute cadou Combinatului. De altfel, aceasta colectie nu este adunata si pastrata cu grija doar cu scopul de a concentra intr-un singur loc mostre de vin cat mai unicale. In baza lor se insusesc tainele altor vinificatori, buchetul, retetele – intr-un cuvint calitatile si proprietatile vinurilor.

Totusi, mindria Oenotecii reprezinta, in primul rind, vinurile de marca „Cricova”, care, la rindul sau, au dus la formarea unei alte colectii – a celei de medalii si diplome care le-au fost decernate la diverse concursuri si festivaluri internationale. Vinurile vechi, pretioase ale Colectiei, sunt desigur o sursa inepuizabila de inspiratie pentru maestrii artei vinicole de la Cricova si servesc drept etalon de calitate si gust pentru „operele”create in prezent. Formula succesului Cricova isi are radacinile nu atat in increderea in sine, cat, mai degraba, in vointa dintotdeauna de a imbratisa perfectiunea.

***

Vizitarea Complexului Cricova poate fi pe drept asemuita cu legendara calatorie a argonautilor. Ultimii visau la magica Lina de Aur; cei care pasesc pragul Imparatiei Subterane a Vinului se asteapta la lucruri cel putin tot atat de spectaculoase si… nu sunt dezamagiti. Istoria, geologia si pur si simplu savoarea irepetabila care Va invaluie parese din primii pasi, nu lasa indiferenta nici cea mai ireceptiva imaginatie.

Cricova astazi este locul celui mai “dulce” pelegrinaj: delegatii din peste 100 de tari ale lumii au trecut deja inspirati pe sub boltele prodigioase ale galeriilor care, ca niste vene largi, ademenitoare, Va conduc spre insusi sufletul pamintului. Printre cei mai cunoscuti oaspeti ai Cramei Moldovei, au fost, fiecare la timpul sau, marii demnitari ai statului nostru si ale celor vecine: N. Hruschov (1964), A.Kosighin (1975), Ministrul Culturii URSS E. Furteva, Primul Secretar al PC al Mongoliei Tedenbal, Secretarul PC al RDG Gruneberg, M. Gorbaciov s.a

Subsolurile de la Cricova au fost onorate si cu prezenta celor mai talentati, celor mai vrednici oameni ai artei si ai stiintei: Constructorul Principal Antonov, vestitii artisti A. Raikin si Gh. Hazanov etc.

E bine cunoscuta si aventura amuzanta (sau poate mai curind “legenda”?) a lui Iurii Gagarin, care, se zice, sub impresia unei atare splendori, s-a pierdut in galeriile ospitaliere. De fapt, in perioada anilor 1966-1985, ar fi fost mai usor de numit cosmonautii sovietici care n-au vizitat Cricova, decat pe cei care au facut-o.

Personalitatile politice moderne nu se lasa intrecute de faimosii predecesori. Cartea de vizita a Cricovei a fost suplinita de curand cu semnatura lui S. Demirel, Presedintele Turciei, care a vizitat Cricova de doua ori, cea a lui A. Kwasniewskii, Presedintele Poloniei si a lui Zan Ze Min, Presedintele Chinei; a Presedintelui Slovaciei Milan Kukan, a Secretarului NATO Xavier Solana si a Presedintelui CIO Huan Antonio Samaranch, si inca a multor-multor alti oameni de vaza ai lumii. Dintre cei mai apropiati vecini, mentionam vizitele onorabile ale conducatorilor Romaniei, printre care au fost: PresedintiiI. Iliescu, E. Constantinescu, prim – ministrii P. Roman, N. Vacaroiu si A. Nastase (fiind la momentul vizitei Ministru de Afaceri Externe).

Nu mai putin de memorabile au fost si orele petrecute in subsolurile Cricova de catre gubernatorii Moscovei si Sanct-Peterburg: Lujkov si Iakovlev.

Cursul summit-ului petrecut la Chisinau n-ar fi firesc, daca nu ar include si o excursie (cu o “inevitabila” degustatie) in legendarele beciuri. Astfel, conducatorii tarilor - membre ale CSI, printre care Presedintii V. Putin, L. Kucima, A. Lukashenko, Gh. Aliev, A. Akaev si I. Karimov, au avut ocazia sa savureze din plin si sa aprecieze inalt eforturile depuse si profesionalismul catorva generatii de vinificatori si manageri de la Combinatul Cricova.

Astazi, usile impetuoase de lemn ale subsolurilor Cricova sunt deschise pentru fiecare. Aveti o sansa incontestabila de a patrunde in esenta procesului misterios de vinificatie, de a Va simti in postura alchimistilor medievali care-si iroseau viata si talentul in cautarea pietrei filozofice…